Florin Raducanu-Cum să înțelegem creația muzicală în cheia artei improvizației, prin arta componistică europeană, creația cultă de jazz și cea de muzică de film. (Grafoart 2022)

O carte (184 de pagini) cel puțin interesantă pentru un public divers. Muzicienii ,,clasici” vor înțelege mai bine rolul lui Gershwin – ca promotor al muzicii intelectuale de jazz -, muzicienii de factură jazz vor acorda mai multă atenție marilor creatori ,,clasici” precum Bach, Beethoven, Rachmaninov, Stravinski, Ravel, Enescu etc.

Cei deschiși la minte vor afla (de la marii compozitori-muzicologi) că Arta Improvizației este strâns legată de cea a Compoziției, capitolul I fiind axat pe cercetări proprii despre Arta Improvizației, începând de la Pitagora, continuând cu muzica liturgică răsăriteană și apuseană, Evul mediu și Renașterea, organiștii-improvizatori Leoninus și Perotinus(Școala de la Notre Dame), stilul improvizatoric al polifoniei tonale (Frescobaldi, Buxtehude, Bach) și multe, multe amănunte din istoria muzicii universale mai puțin dezbătute și cunoscute chiar de către profesioniști.

Cartea este o continuare a Tezei de doctorat a subsemnatului cu titlul ,,Improvizația muzicală între libertate și control”, timpul acordându-mi posibilitatea realizării unei a doua sesiuni de cercetare științifică extinsă. Finalul cărții conține încă o probă că Arta Improvizației se suprapune peste cea a Compoziției. Formele variaționale ocupă un loc special în carte, creatorii de geniu precum cei de mai sus la care se adaugă Chopin, Liszt, Ceaikovski, Lutoslawsky etc. apar în diverse ipostaze mai puțin cunoscute în demersurile mainstream.

Cartea mai conține analize muzicale personale ale unor lucrări din diverse genuri și stiluri muzicale – printre care ,,Balada pentru vioară și orchestră’ de G.Enescu, ,,Suita Schindler’s List” din muzica de film compusă de John Williams sau ,,Sonata pentru vioară și pian în G” de M.Ravel precum și alte lucrări pe care studenții le vor putea înțelege acum dintr-o perspectivă de sinteză.

Punem la dispoziția celor interesați (pianiștilor profesioniști) Variațiuni/Parafrază pe Sonata în Fa minor K466 de Domenico Scarlatti, demersul subsemnatului fiind atât de natură componistică, cât și didactică, reprezentând un ghid (pot spune valoros, fără să exagerez pentru orice muzician cu ,,open mind” care vrea să înțeleagă ceea ce afirma Ravel: ,,În străinătate luăm în serios jazzul. Ne influențează munca. Blues-ul din sonata mea, de exemplu, este jazz stilizat, poate că mai mult în caracter francez decât american, dar puternic influențat de așa numita muzică populară.”

P.S. Grafica copertei I: Stephen Bocioaca – JazzWorldQuest.com (partenerul media internațional permanent)

Baroque Jazz Choral#1 este o pledoarie pentru o sintaxă muzicală de simbioză : monodie acompaniată, polifonie, omofonie, eterofonie.
Construit în limbajul muzical tonal cromatic, choralul – care a fost inițial compus pentru pian – este realizat acum pentru cor mixt în care apar și momente solistice ale sopranei.
Provenind dintr-o temă muzicală pe care, inițial, am dezvoltat-o improvizatoric, într-un cadru de jazz simfonic (apare pe înregistrarea pe care am realizat-o cu Belarusian Philarmonic Orchestra) am ținut ca momentele solistice ale sopranei să fie de natură improvizatorică și în acest context coral. Momentele solistice ale sopranei sunt, de fapt, variații improvizatorice în care materialul tematic inițial este metamorfozat prin tehnica ornamentației, specifică Barocului, dar influențele sunt aici, mai degrabă, de tip jazz, Be-Bop.
Trimiterile către conceptul jazzistic, din punct de vedere al aranjamentului, se fac vizibile – atât în partea solistică a sopranei, când restul corului este tratat ca o formație instrumentală care susține solistul cu backing – cât și în Recitativ, acolo unde se face trimitere către “intro-urile” sau “interludes” ale saxofoniștilor soliști de jazz.
Originalitatea choralului este dată de această simbioză de baroc-jazz, în care corul, și, în special, solista, intonează cu vocale de tip “scat” iar în final apare citatul melodico-textual, “Ave Maria”, propriu muzicii cu tentă religioasă.

Prin publicarea atât a variantei pentru pian, cu cifrajul de jazz dedicat improvizatorilor, cât și a variantei pentru cor mixt (cu un aranjament extins în care apare backing-ul – provenit din voicing-ul pianistului improvizator de jazz – și o CODA adăugată) lucrarea, pusă la dispoziție de Editura GrafoArt, se adresează unei comunități lărgite de muzicieni: pianiști clasici, pianiști de jazz, muzicieni de orice specialitate care practică și cântatul în cor, corurilor profesioniste, compozitorilor și improvizatorilor care au dorința de a aborda arta compoziției, a improvizației și arta interpretării în mod exhaustiv, simbiotic și integralist.

Disponibila in libraria Carturaresti

---

Jazz Fuga Blues pentru pian
Ghid practic de improvizatie pe forma de blues major
FLORIN RADUCANU
(Grafoart 2016)

Jazz Fuga Blues, lucrarea subsemnatului, este construită parțial după modelul fugii de tip bachian, Astfel, partea expozitivă respectă integral rețetarul lui Bach : subiect – răspuns (în cazul de față, răspunsul este real, existând și posibilitatea unui răspuns tonal, mai exact cel care este expus pe treapta a V-a și nu este identic cu subiectul expus inițial pe treapta I) – contrasubiect (în cazul nostru, contrasubiectul este obligat, existând și posibilitatea unui contrasubiect liber. Expunerile subiectului se realizează la cele 3 voci în cadrul părții epozitive.

Așa cum spuneam, aceasta este rețeta expoziției pe care Bach o folosește constant.

În partea dezvoltătoare, am inclus un element surpriză – care este cel ce face ca această Jazz Fuga să fie inedită – o parte improvizatorică pe o formă de Blues major.

În partea revenirii tonale (repriza) am încercat, de asemenea, să aplic rețetarul lui Bach prin introducerea in stretto a subiectului.

Pentru ca să păstrez principiul componistic al lui Bach, am realizat subiectul fugii pe cuvântul L-O-G-O-S J-E-SCH-U-A, având în vedere că în, Arta Fugii, geniul contrapunctului instrumental a folosit inițialele numelui său, B-A-C-H.

Trebuie să spunem că am orchestrat această fugă pentru pian și pentru Big Band, versiunea jazzistică orchestrală fiind expusă pe CD-ul Florin Raducanu Live Jazz Portret at Radio România.

Având valoare de “scurtă metodă de improvizație de jazz”, secțiunea care completează această Jazz Fuga, vine în ajutorul celor care vor se apropie de conceptul improvizatoric pe forma de Blues major, cu formele metamorfozate istoric în practica jazzmanilor, în acest sens punând la dispoziția celor interesați posibilități practice (exemple).

Așadar, prin această nouă publicație pe care, prin parteneriatul cu editura GrafoArt, o punem la dispoziția publicului, ne adresăm atât muzicienilor “clasici”, cât și celor care doresc să practice improvizația în jazz, elementele de polifonie și artă contrapunctică fiind prezente atât în muzica “clasică”, cât și în jazz, improvizația muzicală fiind practicată atât de Palestrina, Bach, iar acum în Jazz Fuga Blues, compusă în România secolului XXI…

Disponibila in libraria Carturaresti

---

Colinde Romanesti rearmonizate in maniera jazz
(Grafoart 2015)

 Cuvânt introductiv al autorului

Cei care îmi urmăresc activitatea publicistică, cunosc faptul că permanent încerc să îmbin latura interpretativă și cea componistică cu cea didactică/publicistică. În acest sens, unii dintre cei care vor achiziționa această scurtă culegere de colinde românești rearmonizate în manieră jazz și aranjate pentru pian, probabil că au răsfoit deja Îndreptarul de Artă Improvizatorică de jazz, ghidul complet pe care l-am pus la dispoziția studenților și a viitorilor profesori de jazz -pop.

Colaborarea cu editura Grafoart este a doua în acest moment, după ce anterior am pus la dispoziția culegerii de Teme de Jazz – compozitori români o serie de compoziții proprii.

Această culegere de 5 colinde românești rearmonizate în manieră jazz și aranjate pentru pian face parte dintr-o serie pe care am realizat-o cu ocazia unui concert de Crăciun care a avut loc la Sala Palatului. A fost un eveniment deosebit, deoarece acolo am colaborat cu mai multe personalități din țară și străinătate : profesorul american Tom Smith (care este și dirijor și trombonist iar în concertul la care fac referire a format un Big Band cu muzicieni români pe care l-a dirijat), conferențiar univ.dr. la clasa de Nai a UNMB, Dalila Cernătescu, soprana Felicia Filip (un aranjament la Silent Night) și basul Pompei Hărășteanu, împreună cu care am interpretat armonizarea pe care eu am realizat-o la colindul Moș Crăciun, variantă care apare în această culegere.

Varianta finală a colindelor interpretate în acel concert este una revizuită în 2015, colindele fiind acum aranjate pentru pian, astfel încât nu numai pianiștii de jazz să poată aborda colindele aranjate ci orice pianist cu pregătire clasică (acest lucru neînsemnând că cel care nu are pregătire specifică de jazz (arta improvizației/armonie-voicing etc.) cântă jazz descifrând aceste partituri…

Am făcut această specificație deoarece, în calitate de fondator al primei secții de jazz la nivel liceal din țară în cadrul Colegiului Național de Muzică “G.Enescu” am constatat că există o confuzie chiar în rândul profesorilor în acest sens. Tocmai din acest motiv am făcut trimitere către Îndreptar de Artă improvizatorică de jazz pentru cei care doresc să se inițieze în jazz și arta improvizației de jazz.

Cele 5 colinde românești sunt unele dintre cele mai cunoscute și, cu siguranță, cunoscătorii vor observa că tonalitățile în care le-am transpus sunt unele ceva mai complexe. Această schimbare a tonalităților originale nu este întmplătoare deoarece, acum știm că fiecare tonalitate are o energie și o culoare (de tip aură) specifică. Veți observa că unele colinde au indicația Hymn deoarece am intenționat să aduc o atmosferă de ceremonial de tip apolinic, prin care se relevă simțul armoniei, al măsurii și al echilibrului, starea contemplativă transcedentală etc. Apar tonalități precum Mi bemol major (Moș Crăciun) care exprimă ceremonialul, schimbând total sensul estetic al cântecului pueril, sau Re bemol major, în care am transpus O, ce veste minunată și prin care am dat o conotație de măreție și spațialitate interdimensională frumosului cântec ce aduce vestea…

Prof.dr. Florin Răducanu

Disponibila in libraria Carturaresti